- trufáş
- adj. m., pl. trufáşi; f. sg. trufáşã, pl. trufáşe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
trufaş — TRUFÁŞ, Ă, trufaşi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste măsură de mândru, de orgolios; înfumurat, arogant, îngâmfat. ♦ Care arată, care manifestă trufie, mândrie, îngâmfare. Privire trufaşă. 2. Măreţ, grandios, superb. – Trufă2 … Dicționar Român
Trufa de chocolate — Trufas de chocolate Un plato de trufas de chocolate recubiertas … Wikipedia Español
Tuber — Para la trufa como dulce de chocolate véase trufa de chocolate. Este artículo o sección necesita referencias que aparezcan en una publicación acreditada, como revistas especializadas, monografías, prensa diaria o páginas de Internet fidedignas.… … Wikipedia Español
Terfeziaceae — Terfeziaceae Trufa del desierto … Wikipedia Español
Trufa — (Del occitano ant. trufa, lat. vulgar *tufera , lat. tuber, criadilla de tierra.) ► sustantivo femenino 1 MICOLOGÍA Hongo de forma globosa que vive bajo tierra asociado a raíces de encinas o robles, comestible y que se usa como condimento. (Tuber … Enciclopedia Universal
Pezizales — Saltar a navegación, búsqueda ? Trufas Pezizales Clasificación científica … Wikipedia Español
trufar — ► verbo transitivo 1 COCINA Poner trufas en un alimento: ■ trufó el redondo de ternera para la cena. ► verbo intransitivo 2 Decir una persona mentiras: ■ se pasa el día trufando, así que ya no le creo. SINÓNIMO engañar … Enciclopedia Universal
orgolios — ORGOLIÓS, OÁSĂ, orgolioşi, oase, adj. Plin de orgoliu, vanitos; mândru, încrezut, trufaş, îngâmfat. [pr.: li os] – Orgoliu + suf. os. cf. it. o r g o g l i o s o , fr. o r g u e i l l e u x . Trimis de ionel bufu, 27.04.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
semeţ — SEMÉŢ, EÁŢĂ, semeţi, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreţ; trufaş, sfidător, obraznic. ♢ (Adverbial) Priveşte semeţ. 2. Îndrăzneţ, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [var.: (reg.) suméţ, eáţă adj.] – cf. sl. s ŭ m ĕ t i … Dicționar Român
superb — SUPÉRB, Ă, superbi, e, adj. 1. Plin de grandoare, măreţ, impunător; impresionant. 2. Foarte frumos, excepţional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reuşit. 3. (Rar) Mândru, semeţ; orgolios, îngâmfat, trufaş. – Din fr. superbe, lat. superbus.… … Dicționar Român